Le poesie di Fefè |
LA NOBILTA`
Spero che il mio Nonno paterno, per questi versi scherzosi, non si rotoli nella tomba!
Me nannu avìa truvatu,
`nmenzu a li carti antichi,
lu Stemma d`u Casatu.
Chi era un pratu virdi
cu, a centru, un arbulìcchiu
chi avìa, supra a lu truncu,
un serpi `nturciuniatu.
Ristò accussì `ntrunatu
pi chista ritruvata
antica nubiltà,
c`addivintò cchiù stranu:
di tannu, pi salutu,
vulìa vasata `a manu!
Murìu mentri dicìa,
chiancennu, a li parenti:
- Chi sugnu sfurtunatu:
campavu tutta `a vita
sempri misu di latu,
mentr`era quasi prìncipi,
e `un ni sapiva nenti! -
Pagina stampata dal sito Sicilia nel Mondo
www.sicilianelmondo.com
info@sicilianelmondo.com