Scrivici

BIANCANEVE & C.

C`era, tant`anni arreri,
una principissina,
ca, mòrtuci lu patri,
faciva la mischina.

Vivìa cu la matrigna
`na vita travagghiata
e pi la so` biddizza
era sempri invidiata.

Quannu `un ni potti cchiù
scappò di lu casteddu
e nmenzu a la foresta,
guidata d`un aceddu,

truvò na casa nica
dunni nun c`era genti:
trasìu e s`arripusò
pi quantu era accugghienti.

Mentri durmìa arrivaru
`nta ca li patruni,
eranu setti nani
e eranu dijuni!

S`arruspigghiò la bedda,
li nani si scantaru:
"Nun fàtivi paura...
la cena vi priparu"!

Manciaru tutti `nsèmmula
e quannu poi fineru
ci puliziò li piatti,
tuttu lucìa pi veru.

Felici eranu i nani
pi chista cugnintura;
trattavanu la bedda
cu garbu e cu primura.

Ma un prìncipi spuntò
e docu, pi daveru,
l`ova dintra o` panaru
a i nani si rumperu!

Supra a un cavaddu biancu
parteru li du` amanti,
sintennu pi d`appressu
li strepiti e li chianti.

Tutti e setti li nani,
distrutti pi u duluri,
pi sempri avìanu persu
u loru granni amuri!

Ma chistu un era nenti
di cchiù `i lassò disfatti
lu fattu ca pirderu
cu ci lavava i piatti!

Traduzione Indietro

Powered by