LA FAVULA DI LA DEMOCRAZIA
C`era e c`era na vota,
`nta un rignu assai luntanu,
un pòpulu chi avìa
un pupu pi suvranu.
Sirveva quarchi liggi?
Lu re nenti facia!
La rimandava a doppu,
`stu re di lagnusia!
C`eranu `i numinari
capi di ministeri?
Sciggheva a li scarpara,
a i `gnuri, a li chiancheri!
C`era di fari guerra?
Pigghiava pi surdati
a chiddi menzi `nvalidi,
nani, orbi e sciancati!
Stanchi `i stu lazzaruni,
pi assicutarlu via,
fìciru un referennu:
livaru a monarchia.
Lu statu democraticu
nascìu repubblicanu,
unni è ca cumannava
lu pòpulu suvranu.
Fineru l`ingiustizi,
la puvirtà e li peni,
in tuttu lu Paisi
ognunu stava beni.
La civiltà avanzava,
libiru fu u pinseru.
Però... favula è chista,
nun ci criditi veru!
Traduzione
Indietro
Powered by