Scrivici

COMU SI MARITARU JACHINU U VRUCCULARU E BETTA ARRIPIZZATU DI NOBILI CASATU

(Cuntu d`amuri - 1985)

La storia chi vi cuntu è storia vera,
sett`anni hannu passatu di stu fattu,
era `na matinata `i primavera
(nun ci ni jiùnciu e mancu ci ni grattu),
quannu Jachinu, cu lu so` carrettu,
passò d`a strata di li Scupittari,
la vuci `un ci facìa nuddu difettu
e si firmò un minutu a abbanniari:
- Vròcculi duci, a cincucentu liri,
cugghiuti frischi frischi stamatina.
Si li manciati lu putiti diri
ch`è na pitanza dilicata e fina.
Si ponnu fari: fritti, arriminati,
vugghiuti o comu sfinci a la pastetta,
cu sucu e cu li pàssuli affucati,
p`i vròcculi nun manca la ricetta! -
Betta, chi stava a lu secunnu pianu
di lu palazzu di l`Arripizzatu,
pinsava, stinnicchiata nna un divanu,
pi comu capitari un nnammuratu.
La vuci di Jachinu la distò
di chisti sogni di cuncupiscenza:
scinnìu di lu divanu e s`affacciò
pi vìdiri la funti `i l`eloquenza.
Lu vruccularu stava a nasu a l`aria
e pi chistu cu Betta si taliaru,
vitti ca la picciotta `un era lària
e ci dissi: - Calassi lu panaru!
Ci mettu un vrocculiddu ch`è speciali,
si lu manciassi in biancu c`u limiuni,
ca `u digirisci bonu e nun fa mali! -
E `ntantu taliava lu balcuni!
A la picciotta ci piacìu lu garbu
e l`espressioni e puru la prisenza,
ci parsi ca ci avissi fattu sgarbu
e d`accattari si pigghiò licenza!
Jachinu tutta a notti nun durmìu
pinsannu a Betta pi quant`era bedda,
e puru la picciotta, cridu iu,
avìa spinnu di vròcculi a cartedda!
Ma Betta era di nobili casatu,
mentri Jachinu sulu un vruccularu,
puteva lu baruni Arripizzatu
dari la figghia a cu` nun era paru?!
E fu accussì, comu assai spissu fannu
li nnammurati quannu cuntrastati,
ca li picciotti studiaru `u `ngannu:
scrivìrisi pi nenti cuntrullati.
Ogni matina in via d`i Scupittari
la vuci di Jachinu si sinteva,
la genti si firmava pi accattari
ma a iddu u cori forti ci batteva
pi lu balcuni d`u secunnu pianu,
d`unni un panaru sempri si calava
cu dintra pizzineddi, ca un cristianu
liggènnuli li carni s`arrizzava:
- T`amu, t`adoru, pensu sulu a tia,
nun dormu e mancu vivu a stu pinseru,
pi tia nun manciu, chi si `a vita mia,
anzi, tranni li vrocculi, pi u veru! -
Jachinu in tempu un nenti ricambiava
c`un vrocculu farciutu di pizzina:
- Bedda di lu me cori, `ncuminciava,
nun sàcciu cchiù s`è notti o s`è matina... -
`Sta stira tirò avanti, senza affannu
`nfinu ca lu baruni, `nsuspittutu,
`nveci d`u capituni a Capudannu,
truvò `nto piattu un vrocculu farciutu!
Vularu piatti, seggi e tavulini,
ci foru chianti, grida, scrusci e botti
tantu ca `nta la strata a li vicini
ci parsi avìa sunatu menzannotti!
Betta chiancìa ma nun si detti vinta,
ci dissi: - Patri miu, nun c`è chi fari,
si chista barunia è d`accussì tinta
e cchiù mègghiu la morti ca campari.
E dittu fattu: si pigghiò un vilenu
c`avissi a `ntussicatu a tri cavaddi,
ma lu stòmacu so` ni fici a menu
c`a forza di li vròcculi avìa i caddi!
Circava lu baruni Arripizzatu
a la picciotta di disincantari...
nun pòttiru minacci ne avvocatu:
senza Jachinu nun vuleva stari!
Betta s`arridducìu comu un palicu:
la facci smunta, l`occhi spiritati,
la peddi giarna comu un quatru anticu...
parìa a morti in vacanza, in viritati.
P`u digiunu totali e li turmenti
avìa arrivatu quasi in agonia.
La matri dissi o` patri: - Si accunsenti,
po` èssiri sarvata a figghia mia! -
E fu accussì ca, a postu di li sali,
ci fìciru ciarari un vrucculiddu...
s`arruspigghiò, comu si `un stassi mali,
e ci passò di dintra l`ossa u friddu!
Ci dissi lu baruni: - Fìgghia mia,
vistu ca l`ami tantu e accussì forti,
si sì cuntenta tu, d`accussì sia,
mègghiu i vrocculi in casa ca la morti! -
E fu accussì ca Betta Arripizzatu
vistuta `i biancu s`acchianò l`artaru
cu Jachineddu so` misu a lu latu
e pi buchè di vrocculi un panaru!

Traduzione Indietro

Powered by