`Nvitu a la puisia
di Pippo Alibrio
Un munnu di valura mi rapìu lu cori,
spalancau poi `na duttrina
ca lu cori miu sempri m`affina.
La puisia addivintau `pi mia n`amica,
m`ancuraggia e mi surreggi:
pi li versi sugnu ormai iu quasi persu.
Nun ci campu senza scriviri d`incantu,
nun ci pensu quannu scrivu tuttu `nversu,
e nun dormu quannu creu pi lu `munnu persu.
Ma mi sentu riscilatu, riccu e megghiu d` `u passatu.
Perciò vui, genti `ntricanti, `nnammurati o vilinusi,
malatizzi, senza testa o anchi mafiusi,
omini, fimmini e carusi ca furriati `nne cuntradi,
facitivi pueti e puitati, facitulu cu l`animu filici
pirchì lu munnu nasci, crea e poi finisci,
..........ma a li pueti li posa dintra a li curnici.
Traduzione
Indietro
Powered by